Până pe la 30-35 de ani am fost ateu.
Apoi, am început să citesc diferite cărți despre spiritualitate, dezvoltare personală, am început să înțeleg mai bine materia vie, să văd documentare despre natură, organizarea materiei și am devenit, treptat, credincios.
Pur și simplu mi-a fost mult mai ușor și logic să accept existența unei entități superioare, decât ca totul să fie rodul întâmplării.
Mulți atei pornesc de la ideea că Dumnezeu e o ființă atotputernică, deci, dacă există, de ce lasă să se întâmple atâtea tragedii pe lumea asta, de ce nu intervine?
În opinia mea, în asta constă eroarea fundamentală: Dumnezeu nu este o ființă așa cum înțelegem noi ființele, Dumnezeu este un mod de organizare a materiei pe care noi nu îl percepem, o formă de energie (nu am alt cuvant), pe care noi nu o putem percepe, care cuprinde întregul univers.
În funcție de alinierea noastră cu această "energie" ni se întâmplă lucruri bune sau rele. Dumnezeu nu are puterea să influențeze lucrurile, noi avem puterea să trăim în armonie cu Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, putem face ce vrem să facem, dar, cu cât ne îndepărtăm de Dumnezeu (intenționat sau nu), cu atât mai grave vor fi consecințele.
Este cumva ca la condus: avem permis, știm legile de circulatie, dar, câteodată, nu le respectăm și cu cât abaterea e mai mare, cu atât consecințele pot fi mai grave. Nu stă niciun polițist lângă fiecare șofer pentru a-l trage de manecă, șoferul are liberul arbitru.
Sunt multe lucruri, mai ales în medicină, care sunt catalogate drept inexplicabile, cum sunt vindecările aparent imposibile. Eu cred că, pur și simplu, în aceste cazuri, se produce o aliniere a persoanelor respective cu Dumnezeu, iar organismul se vindecă.
Nu neg evoluția, dar neg evoluția spontană, darwinistă, cred că este vorba despre evoluția unui proiect.
Am văzut un documentar foarte interesant care demonstra matematic existența lui Dumnezeu: pentru ca Universul să existe în forma în care există, a fost necesar ca un număr de 30 de constante universale să aibă exact valoarea pe care o au, simultan, din prima încercare. De exemplu, probabilitatea ca una din aceste constante, viteza de expansiune a universului, să fie exact cea care este, este egală cu probabilitatea de a da cu zarul pe aceeași față de 76 de ori la rând. Orice altă viteză nu ar mai fi făcut posibilă apariția elementelor chimice și a celorlalte condiții care au dus la apariția vieții. Mie mi se pare mult mai probabil să existe "un proiectant" decât să fie rodul intâmplării.
Oamenii înțeleg expresia "Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea lui" în sens literal, adică, dacă noi arătam așa cum arătăm, înseamnă că Dumnezeu are înfățișare de om. Greșit! Sensul pe care eu îl înțeleg este că fiecare dintre noi suntem construiți pentru a fi în armonie cu Dumnezeu.
Depinde de fiecare dintre noi ce cale alegem, dar asta înseamnă că avem și responsabilitate totală.
Sănătate!
Doctor Cip